Dictionar

bonz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic.
 

bonzai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonzaï)

1. arbore pitic, plantat în ghiveci.
2. arta cultivării și creșterii arbuștilor pitici în China și Japonia.