Dictionar

camufla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. camoufler)

1. refl. a (se) ascunde vederii inamicului.
2. tr. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte.
3. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenție etc.).
 

camuflaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camouflage)

1. camuflare; materialul folosit în acest scop.
 

black-out

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. back-out)

1. (mil.) măsură de apărare antiaeriană prin camuflaj total; întuneric complet.
2. (fig.) a face ~ = a păstra tăcere completă.
 

camuflaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camouflage)

1. camuflare; materialul folosit în acest scop.
 

disimula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)

1. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla.
2. (fig.) a deghiza.
 

drapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. draper)

1. tr. a acoperi, a împodobi cu o draperie.
2. a dispune o stofă în formă de draperie.
3. a reda un veșmânt (în pictură și sculptură).
4. (fig.) a acoperi, a camufla ceva.
5. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri.
 

fardaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fardage)

1. (mar.) material lemnos etc. cu rolul de a separa și proteja încărcătura unei nave; dunaj.
2. (com.) camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune.
 

fumigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fumigène)

1. care produce fum sau ceață artificială.
2. lumânare ~ă = tub care conține o substanță fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare.