OK
X
carbonizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carbonisateur)
1.
aparat
pentru
carbonizarea
lemnului.
fuzen
Parte de vorbire:
I. s.m., II. s.n.
Etimologie: (fr. fusain)
1.
I.
arbust
ornamental,
originar
din
Japonia,
cu
frunze
închise,
strălucitoare
și
fructe
roșii
pătrate.
2.
II.
(prin
ext.)
lemn
carbonizat
al
acestei
plante,
folosit
pentru
desen.
3.
component
al
cărbunilor
de
pământ
sub
formă
de
lentile,
reprezentând
fragmente
de
substanță
vegetală;
desen
făcut
cu
acest
cărbune;
fuzit.
ars, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. arde)
1.
distrus,
mistuit
de
foc.
2.
care
prezintă
o
arsură.
3.
a
sări
(ca)
~
=
a
sări
repede
(de
surprindere,
de
spaimă,
de
indignare).
4.
carbonizat
în
parte
sau
integral;
distrus
sub
acțiunea
unui
agent
corosiv,
a
unui
acid
etc.
5.
care
a
fost
supus
acțiunii
focului
(cu
un
scop
anumit).
6.
(despre
oameni)
care
are
pielea
înroșită,
pârlită
sau
bășicată
de
soare;
(despre
pielea
oamenilor)
înroșit,
pârlit
sau
bășicat
de
soare.
7.
fript
(cu
aburi
sau
cu
apă
fierbinte).
8.
(adesea
fig.)
uscat,
pârjolit
(de
soare,
de
secetă
etc).
9.
fig.
(despre
inimă,
suflet
etc.)
zdrobit,
distrus.