Dictionar

carnaval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnaval)

1. perioadă care precedă postul, în unele țări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.
 

carnavalesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnavalesque)

1. care se referă la carnaval; care aparține carnavalului, de carnaval; grotesc.
 

carnavalesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnavalesque)

1. care se referă la carnaval; care aparține carnavalului, de carnaval; grotesc.
 

folia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port., sp. folia)

1. vechi dans portughez de carnaval, cu mișcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale.
 

frottola

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. frottola)

1. vechi cântec italian pe mai multe voci, cântat la carnavaluri și în reprezentații teatrale.
 

morescă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. moresca)

1. vechi dans de carnaval, în ritm vioi, introdus în Pen. Iberică de mauri; melodia corespunzătoare.
 

travesti 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. travestir, it. travestire)

1. tr., refl. a (se) deghiza (pentru un carnaval, un bal mascat).
2. refl. (despre actori) a interpreta mai multe roluri în una și aceeași piesă.