certificat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. certificat, lat. certificatum)

1. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva.

certificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. certification)

1. acțiunea de a certifica în scris; certificare; (concr.) certificat.
2. (var.) certificațiune.

atestat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Attestat)

1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.

deces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décès, lat. decessus)

1. încetare din viață, moarte a unui om.
2. certificat de ~ = act care constată moartea unei persoane; (fig.) acțiune care provoacă sfârșitul a ceva.

virginitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. virginité, lat. virginitas)

1. starea unei persoane virgine; feciorie, castitate.
2. (rar) starea unei femele care nu este și nu a fost niciodată fecundată.
3. (fig.) puritate, candoare, stare a ceea ce nu a fost pângărit.
4. (fig.) starea unei regiuni, sau a unui loc, lipsită de prezența umană.
5. (loc.) test de ~ = test efectuat de un medic pentru a determina virginitatea unei femei sau a unei fete tinere.
6. (loc.) certificat de ~ = certificat eliberat de un medic care atestă virginitatea unei femei sau a unei fete tinere, în general în vederea unei căsătorii religioase.
7. (var.) (înv.) verginitate.

certificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. certifica)

1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.

certificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. certification)

1. acțiunea de a certifica în scris; certificare; (concr.) certificat.
2. (var.) certificațiune.