Dictionar

cultivar; varietate cultivată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultivar; cultivarietas
2. FR cultivar; cultovarieté; sorte
3. EN cultivar; cultovariety; stripe; sort; kind
4. DE Cultivar; Kultivar; Kulturpflanzen-Sorte
5. RU культивaр; сорт
6. HU kultivár, kultúrfajta
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

agricultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agriculture, lat. agricultura)

1. ramură a producției materiale incluzând operațiile și metodele de cultivare a pământului și creșterea vitelor.
 

agronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agronomie)

1. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor.
 

agrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)

1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
 

agrozootehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrozootechnie)

1. tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor; agrozootehnică.
 

algocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoculture)

1. cultivarea algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic.