decroșa
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. décrocher)
Etimologie: (fr. décrocher)
1. tr. a desprinde ceva care a fost agățat.
2. refl. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare.
3. (mil.) a rupe contactul cu inamicul.
4. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi.