Dictionar

antropomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropomorphisme)

1. concepție care atribuie divinităților sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane.
2. reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească.
 

deologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deo- + -logie)

1. parte a mitologiei care se ocupă cu studiul divinităților.
 

diviniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diviniser)

1. a trece în rândul zeilor, al divinităților.
2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza.
 

flamin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flamine, lat. flamen)

1. (la romani) preot care executa sacrificiile și conducea cultul divinităților principale.
 

panteon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)

1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.
 

teogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théogonie)

1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea și genealogia zeilor.
2. totalitatea divinităților unui popor.