Dictionar

eliminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elimina)

1. acțiunea de a elimina.
2. a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
 

preliminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (prelimina)

1. (cont.) includere în mod treptat în cheltuielile curente a unor sume reprezentând cheltuieli viitoare.
 

acromaturie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromaturie)

1. eliminare de urină decolorată.
 

alcaptonurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alkaptonuria)

1. afecțiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor și eliminare de urină.
 

amilazurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylasurie)

1. eliminare a amilazei prin urină.
 

anhidridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydride)

1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid.
2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc.
 

antiinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-induction)

1. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele.
 

APO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. apo-, cf. gr. apo „de la”)

1. I. „depărtare”.
2. marchează ideea de a îndepărta, de a respinge, de a se opune.
3. II. „derivat, obținut (din)”.
4. (chimie) indică faptul că un compus este derivat dintr-un altul prin eliminarea unui atom (ex. apomorfină).