excedent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excédent, lat. excedens)

1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus.
2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile.

excedentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excédentaire)

1. care excede normele stabilite; care are un excedent.
2. care depășește o cantitate dată, fixă ​​sau considerată optimă.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

deficitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déficitaire)

1. care duce la un deficit, la o pierdere; care este în deficit.
2. care este insuficient; care are ca rezultat o lipsă, o penurie.
3. (antonime) excedentar, suficient.

evacuator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évacuateur)

1. adj. care permite evacuarea.
2. s. n. deversor pentru evacuarea debitelor excedentare de apă, a aluviunilor etc.

excedentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excédentaire)

1. care excede normele stabilite; care are un excedent.
2. care depășește o cantitate dată, fixă ​​sau considerată optimă.

plusvaloare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. plus-value)

1. profit constituit din diferența între valoarea bunurilor produse și ansamblul salariilor și al amortizării.
2. excedent al încasărilor față de cheltuieli; beneficiu.

protecționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protectionnisme)

1. politică economică constând din impunerea de taxe vamale mari la mărfurile de import, în scopul protejării industriei și agriculturii naționale și asigurării unei balanțe comerciale excedentare.