expeditor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expéditeur)

1. cel care expediază scrisori, colete, bani etc.

hinterland

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hinterland)

1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă.
2. regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate.
3. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos.

longline

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. long-line)

1. (tenis) lovitură în care mingea se expediază cât mai aproape de linia laterală a terenului.

urgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urgent, lat. urgens)

1. care nu suferă întârziere, grabnic, presant.
2. (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede.

expeduitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f., adj. (înv.)  
Etimologie: (expedui + -tor)

1. (persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; expeditor, trimițător.
2. (var.) (înv.) espeduitoriu, speduitoriu.

destinator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (cf. fr. destinateur)

1. (lingv.) persoană care trimite un mesaj unui destinatar.
2. persoană care expediază sau destinează ceva.
3. (anton.) destinatar.