Dictionar

orogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. orogenèse)

1. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie.
 

macrosporogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macrosporogenèse)

1. proces de formare și dezvoltare a macrosporilor.
 

microsporogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microsporogenèse)

1. proces de formare a microsporilor la plantele cu flori.
 

sporogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sporogenèse; cf. gr. spora - sămânță, genesis - naștere)

1. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație.
 

sporogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sporogenesis; sporogonia; sporificatio; sporulatio
2. FR sporogènese; sporulation
3. EN sporogenesis; sporulation; spore-formation
4. DE Sporogenese; Sporenbildung; Sporulation
5. RU спороrенез; обaзовaние спор; споруляция
6. HU sporogenezis; spóraképződés
 

caledonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calédonien)

1. adj., s. n. (din) etajul inferior al devonianului.
2. adj. orogeneză ~ă = ansamblu de mișcări orogenice de cutare a scoarței terestre la sfârșitul silurianului, afectând Scoția și Scandinavia.
 

hercinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. herzynisch)

1. orogeneză ~ă = cutare a scoarței terestre care a avut loc în carbonifer, dând naștere la o serie de munți, din Apalași până în Asia Centrală și traversând Europa.
 

hinterland

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hinterland)

1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă.
2. regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate.
3. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos.
 

orogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. orogenetisch)

1. referitor la orogeneză; orogenic.
 

orogenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orogénique)

1. (geol.) care se referă la orogeneză (formarea munților rezultată din mișcările scoarței terestre); orogenetic.
 

orogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orogénie)

1. orogeneză.
2. parte a geologiei care studiază formarea munților.