Dictionar

galant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galant, it. galante)

1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.
 

galanterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galanterie)

1. atitudine galantă față de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunțișuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuși) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuși.
 

galantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galantine)

1. rasol (de pasăre) în aspic.
 

galantom, -oamă /galanton, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. galant homme)

1. (fam.) darnic, generos.
 

galantomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (galantom + -ie)

1. galantonie.
2. (fam.) dărnicie, generozitate.
 

ancilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancilaire)

1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.
 

galanterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galanterie)

1. atitudine galantă față de femei.
2. compliment (adresat unei femei).
3. mărunțișuri, mici obiecte de podoabă, de îmbrăcăminte (nasturi, cravate, mănuși) spre vânzare într-un magazin; magazinul însuși.
 

galantomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (galantom + -ie)

1. galantonie.
2. (fam.) dărnicie, generozitate.
 

ganimede

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. Ganimede)

1. (fam.) tânăr galant cu înclinații perverse.
2. chelner, paharnic.
 

madrigal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. madrigal, it. madrigale)

1. poezie lirică scurtă de natură galantă, care face elogiul unei femei.
2. scurtă compoziție muzicală vocală cu caracter idilic și foarte delicat.
 

marivodaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. marivaudage; cf. Marivaux, scriitor francez)

1. mod de a vorbi sau de a scrie care amintește de stilul lui Marivaux.
2. limbaj galant, subtil; amabilitate artificială.