Dictionar

hidrofug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrofuge)

1. (despre un material) care nu permite pătrunderea umidității sau a apei; hidrofob.
2. (antonime) absorbant, hidrofil.
 

hidrofugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hydrofugation)

1. operație de finisare, prin apretare sau prin modificarea structurii, a țesăturilor, pentru micșorarea capacității de umezire a acestora.
 

hidrofob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrophobe)

1. adj. (despre materiale, soluri) care nu are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa; acvifug, hidrofug.
2. (despre organisme) care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală.
3. adj., s. m. f. (suferind) de hidrofobie (2).
 

hidrofobiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (hidrofob + -iza)

1. a face (un material) hidrofob, a acoperi cu un material hidrofug; a impermeabiliza.
 

impermeabiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. imperméabiliser)

1. a face ca un material să devină impermeabil, prin impregnarea sau acoperirea lui cu un produs hidrofug.
 

izolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isolant)

1. adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc.
2. adj. limbă ~ă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare.
 

ruberoid

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -e, -uri)  
Etimologie: (germ. Ruberoid, fr. rubéroïd)

1. carton asfaltat de calitate superioară, livrat în role, și folosit pentru învelitori de construcții și izolații hidrofuge.
 

subradier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-radier)

1. (constr.) strat de egalizare sau placă de susținere a izolării hidrofuge sub un radier.