Dictionar

hipofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypophyse)

1. glandă endocrină pe fața inferioară a encefalului; glandă pituitară.
 

adenohipofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénohypophyse)

1. lobul anterior și intermediar al hipofizei.
 

antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.
 

hipofizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypophysaire)

1. (med.) care aparține hipofizei, privitor la hipofiză.
 

hipofizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hipofiză)

1. metodă prin care se injectează peștii cu extract de hipofiză.
 

posthipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. posthypophyse)

1. (anat.) lobul posterior al hipofizei, care secretă doi hormoni: oxitocina și vasopresina.
 

acromegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromégalie)

1. dezvoltare exagerată a corpului și membrelor, prin hipersecreție a hormonului hipofizar de creștere.
 

antehipofizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéhypophysaire)

1. referitor la antehipofiză.
2. (med.) insuficiență ~ă = afecțiune care corespunde unui defect de secreție a unuia sau mai multor hormoni pituitari.
 

coracobrahial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coraco-brachial)

1. (mușchi) întins de hipofiza coracoidă pe fața internă a humerusului.
 

coracoclavicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coraco-claviculaire)

1. (ligament) care unește hipofiza coracoidă a omoplatului cu clavicula.
 

corticostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticostimuline)

1. hormon secretat de hipofiză, care excită secreția cortexului suprarenal.
 

foliculostimulină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. folliculostimuline)

1. hormon hipofizar care controlează secreția de stimulină.