inefabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ineffable, lat. ineffabilis)

1. care nu poate fi exprimat în cuvinte; inexprimabil, neexprimabil.
2. (antonim) exprimabil.

inefabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ineffabilité)

1. însușirea a ceea ce este inefabil.

exprimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exprimable)

1. care poate fi exprimat (prin limbaj).
2. (antonime) inexprimabil, indicibil, inefabil.

indicibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indicible)

1. care nu se poate spune; inexprimabil; inefabil.

inefabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ineffabilité)

1. însușirea a ceea ce este inefabil.

inexprimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexprimable)

1. care nu se poate reda în cuvinte; inefabil.

localism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Lokalismus)

1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.
2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.
3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.
4. folosire a unor cuvinte numai local.
5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.