Dictionar

interferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interférence)

1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite.
3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.
 

criosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryosphère)

1. înveliș al suprafeței terestre situat în zona de interferență a atmosferei, hidrosferei și litosferei, prin prezența gheții.
 

franjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frange)

1. fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul de interferență luminoasă.
 

happening

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. happening)

1. spectacol improvizat care presupune o participare activă a publicului, urmărindu-se o creație artistică spontană.
2. mișcare artistică bazată pe interferența între mai multe forme de artă (teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), urmărind anularea distanței dintre realitate și artă.
 

heterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérodyne)

1. circuit electronic pentru producerea unor bătăi prin interferența a două oscilații de frecvențe foarte apropiate.
2. generator de semnale de înaltă frecvență, în operații de măsurare sau de control.
 

interdisciplină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inter1- + disciplină)

1. disciplină științifică liminară, de contact și interferență între două științe fundamentale.
 

interfera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interférer)

1. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune.
2. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni.