picaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (după fr. /vol/ en piqué)
Etimologie: (după fr. /vol/ en piqué)
1. manevră de zbor (utilizată în principal în timpul bombardamentelor) constând într-o coborâre rapidă și aproape verticală a aeronavei, urmată în ultimul moment de o redresare bruscă.
2. în ~ = drept în jos; (aproape) vertical.