OK
X
preponderență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prépondérance)
1.
superioritate
ca
greutate,
influență,
importanță
etc.;
predominanță.
conținutism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. contenutismo)
1.
teorie
estetică
care
acordă
mare
importanță
conținutului
operei.
2.
preponderență
a
conținutului
într-o
operă
de
artă
față
de
mijloacele
formale.
dominanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dominance)
1.
caracter,
element
dominant
într-un
ansamblu;
preponderență.
2.
(biol.)
capacitate
a
unei
gene
de
a
se
manifesta
fenotipic.
insecvent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. inséquent)
1.
(despre
o
vale,
o
alunecare
de
teren)
care
nu
este
orientată
pe
direcția
înclinării
straturilor.
2.
se
spune
despre
un
curs
de
apă
a
cărui
direcție
este
independentă
de
structura
geologică.
3.
curs
de
apă
~
=
curs
de
apă
care
nu
are
o
direcție
preponderentă.
predominație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prédomination)
1.
condiția
sau
starea
de
a
fi
predominant;
ascendență,
dominație,
preeminență,
preponderență.
2.
(var.)
predominațiune.
prevala
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prévaloir, lat. praevalere)
1.
intr.
a
avea
întâietate,
preponderență;
a
predomina.
2.
refl.
a
se
folosi,
a
face
uz
de
ceva.
supremație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. suprématie)
1.
superioritate
absolută;
poziție
dominantă;
preponderență.