OK
X
pritocitură
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (pritoci + -tură)
1.
acțiunea
de
a
pritoci;
pritoceală.
2.
cicălire,
(reg.)
pritoceală.
3.
(var.)
(înv.)
pristocitură,
(reg.)
pitrocitură.
pritoceală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pritoci + -eală)
1.
acțiunea
de
a
pritoci
și
rezultatul
ei;
pritocire,
pritocit,
(pop.)
pritoc.
2.
turnare
a
vinului
dintr-un
butoi
în
altul,
după
fermentație,
pentru
a
se
limpezi
prin
separarea
de
drojdia
care
s-a
așezat
la
fund;
(prin
ext.)
turnare
a
unui
lichid
dintr-un
vas
în
altul.
3.
a
scoate
zeama
dintr-un
vas
cu
murături
sau
cu
varză
acră
și
a
o
turna
la
loc,
de
mai
multe
ori
la
rând,
pentru
a
dizolva
sarea
rămasă
la
fund
și
a
determina
o
acrire
uniformă.
4.
(rar;
prin
ext.)
mutare
a
unor
materii,
obiecte
etc.
dintr-un
loc
în
altul
sau
dintr-o
parte
în
alta.
5.
(rar)
învolburare
a
unui
lichid.
6.
(var)
(reg.)
pitroceală.