Dictionar

fermentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermentation, lat. fermentatio)

1. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților.
2. substanță fermentată.
 

fermentație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fermentatio
2. FR fermentation
3. EN fermentation
4. DE Fermentation; Gärung
5. RU ферментaция; брожение
6. HU erjedés
 

lactofermentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lactofermentation)

1. probă care urmărește a preciza modalitățile de coagulare a laptelui.
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

bioxid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioxyde)

1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.
2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanțelor organice, de fermentație etc.
 

compost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compost)

1. îngrășământ din resturi organice și compuși minerali, supuși unui proces de fermentație lentă.
 

deburbaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourbage)

1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.
 

deburbare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deburba)

1. operație de limpezire a mustului înainte de fermentație.
2. spălarea unui minereu.
 

drosofilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drosophile)

1. insectă dipteră, cu larve care trăiesc pe materii de fermentație; musculiță-de-oțet.