OK
X
mineralier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. minéralier)
1.
navă
specială
pentru
transportul
de
minereuri.
mineraliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. minéraliser)
1.
tr.,
refl.
(despre
metale)
a
(se)
transforma
în
mineral.
2.
tr.
a
modifica
apa
prin
descompunerea
substanțelor
minerale.
3.
a
da
aspect
de
mineral.
mineralizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. minéralisation)
1.
mineralizare.
2.
depozitare
a
unor
substanțe
minerale
în
țesuturile
vii.
mineralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. minéralisateur)
1.
adj.
care
preface
un
metal
în
mineral,
combinându-se
cu
el;
mineralizant.
2.
s.
n.
substanță
care
favorizează
formarea
sau
cristalizarea
unor
minerale.
clarit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clarite)
1.
constituent
al
cărbunilor
minerali,
dintr-o
masă
transparentă
de
granule
foarte
mici.
compost
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. compost)
1.
îngrășământ
din
resturi
organice
și
compuși
minerali,
supuși
unui
proces
de
fermentație
lentă.
dentină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dentine)
1.
substanță
proteică,
bogat
mineralizată,
din
care
este
formată
pulpa
dintelui;
ivoriu.
guașă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gouache)
1.
culoare
dintr-un
amestec
de
pigmenți
minerali
cu
gumă
arabică
și
miere,
în
pictură.
2.
tablou
executat
în
guașă
(1).
hidroceluloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hydrocellulose)
1.
produs
prin
hidroliza
parțială
a
celulozei,
sub
acțiunea
acizilor
minerali.
mineralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. minéralisateur)
1.
adj.
care
preface
un
metal
în
mineral,
combinându-se
cu
el;
mineralizant.
2.
s.
n.
substanță
care
favorizează
formarea
sau
cristalizarea
unor
minerale.