Rezultate secundare (Butoi):
Butoiaș
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (butoi + -aș)
1. diminutiv al lui butoi; butoi mic în care se pune vin sau alt lichid; (reg.) balercă.
2. (arme de foc) parte cilindrică rotativă formată din mai multe camere, fiecare cameră conținând un singur cartuș; cilindrul unui revolver.
Dolium
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. dolium)
1. (antic.) vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, la greci şi la romani pentru păstrarea lichidelor ori ca depozit de grâu.
2. (Roma Antică) jar mare destinat comerțului cu ridicata.
Pithos
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. πίθος)
1. (antic.) vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, în care se păstrau lichide sau grâne.
2. (Grecia Antică) jar adânc cu baza mai mult sau mai puțin îngustă.
Revolver
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revolver, germ. Revolver)
1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.
Trincăni
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (reg.)
Origine: (ger. trinken)
1. refl. a se ameți de băutură; a se îmbăta, (pop.) a se chercheli.
2. tr. a scoate puțin câte puțin vin din butoi, nelăsându-l să se așeze.
3. (var.) (reg.) a triencheni.
Pritoceală
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pritoci + -eală)
1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
Mărginătură
Parte de vorbire: s.f. (Bucovina)
Origine: (mărgina + -[ă]tură)
1. marginea fundului unui butoi.