Dictionar

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.
 

achinetosporange

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT akinetosporangium
2. FR akinetosporange
3. EN akinetosporangium
4. DE Akinetosporangium
5. RU aкинетоспорaнrий
6. HU akinetosporangium
 

androsporange

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androsporange)

1. sporage care conține androspori.
 

androsporange

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT androsporangium
2. FR androsporange
3. EN androsporangium
4. DE Androsporangium
5. RU aндроспорaнrий
6. HU androsporangium, hímspóra termőtest
 

aplanosporange

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aplanosporangium
2. FR aplanosporange
3. EN aplanosporangium
4. DE Aplanosporangium
5. RU aплaноспорaнrий
6. HU aplanosporángium, ahol a mozdulatlan spórák keletkeznek …sporangium
 

aplanosporange

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplanosporange)

1. sporange care conține aplanospori.
 

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.
 

acumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accumuler, lat. accumulare)

1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
 

aplanosporange

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplanosporange)

1. sporange care conține aplanospori.
 

astringent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
 

avar, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea subst.)  
Etimologie: (fr. avare, lat. avarus)

1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.
 

balota (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.