refracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réfraction, lat. refractio)

1. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite.
2. ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine.

infrarefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.

subrefracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. infraréfraction)

1. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard.

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.

ametropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amétropie)

1. viciu de refracție a ochiului.

anizometropie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisométropie)

1. (med.) inegalitate în puterea de refracție a celor doi ochi ai aceluiași individ; ametropie asimetrică.

birefringență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biréfringence)

1. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție.

catadioptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catadioptrique)

1. (despre un sistem optic) care presupune refracție și reflexie în același timp.
2. (sistem) care include atât oglinzi, cât și lentile.

cheratoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératoscopie)

1. (med.) examenul corneei, măsurarea refracției ochiului; schiascopie.