bujie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bougie)
Etimologie: (fr. bougie)
1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.
2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.