albuginee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.

consonantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
3. (var.) (înv.) consonant.

enterectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. entérectasie)

1. (med.) dilatare mai mult sau mai puțin semnificativă a intestinului (subțire); printre cauzele posibile: enterostenoza, ocluzia, tumora și pseudotumoarea.

intoxicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intoxication)

1. acțiunea de a intoxica sau rezultatul acestei acțiuni; intoxicare.
2. prezența în organism a unei substanțe toxice în cantitate semnificativă; otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare.
3. (var.) (înv.) intoxicațiune.

lexie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lexie)

1. orice unitate semnificativă a lexicului, cuvânt sau expresie.

papotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. papotage)

1. conversație goală și inutilă; vorbărie nesemnificativă.
2. (fam.) trăncăneală, flecăreală, vorbe de clacă.