Dictionar

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
 

denegare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denega)

1. acțiunea de a denega.
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată.
 

imponderabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impondérable)

1. care nu are greutate.
2. (fig.; și s.) imperceptibil, greu de sesizat; subtil, diafan.
 

insesizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insaisissable)

1. care nu poate fi sesizat, înțeles; nesesizabil, (prin ext.) imperceptibil.
2. care scapă simțurilor.
3. (antonime) perceptibil, sesizabil.
 

litispendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. litispendance)

1. (jur.) situație în care două instanțe diferite, dar de același grad, au fost sesizate să soluționeze același caz.
 

sesizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saisissable)

1. care poate fi sesizat.