Dictionar

silicatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. silicatiser)

1. a impregna cu un silicat.
 

sorosilicați

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. sorosilicate)

1. (mineralogie) silicați care se disting prin prezența grupului (Si2O7)6−; în această structură, două tetraedre de siliciu de bază au în comun un atom de oxigen la colțuri.
 

tectosilicați

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (cf. fr. tectosilicates)

1. (mineralogie) minerale din grupa silicaților care definesc o subgrupă în care tipul de arhitectură corespunde la o polimerizare maximă și includ câteva dintre cele mai importante minerale din scoarța terestră.
 

adular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.
 

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.
 

amfibol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibole)

1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu.
 

argilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. argilisation)

1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicaților.
2. impermeabilizare a unei roci față de apă prin umplerea fisurilor cu argilă.
 

augit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. augite)

1. (petrologie) specie minerală din grupa silicaților și familia piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive.
 

bauxită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bauxite)

1. rocă sedimentară roșie-brună, bogată în silicați de aluminiu, opal, caolinit etc..