OK
X
spermă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sperme, lat., gr. sperma)
1.
secreție
a
glandelor
sexuale
masculine
care
conține
spermatozoizi.
SPERMA-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. sperma „sămânță”)
1.
„sămânță,
spermă,
spori”.
spermanțet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Spermazet, fr., it. spermaceti)
1.
ceară
din
craniul
de
balenă,
de
delfin
și
din
craniul
și
grăsimea
de
cașalot,
folosită
în
industria
cosmetică
și
la
fabricarea
lumânărilor;
cetaceum.
spermapodiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. spermapodium)
1.
suport
ramificat
al
pistilului
la
umbelifere.
spermatangiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. spermatangium)
1.
(bot.)
organul
care
produce
spermatiile;
gametangiu,
spermatogonie.
spermatecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spermathéque)
1.
organ
al
insectelor
femele
care
înmagazinează
sperma.
spermatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. spermatique)
1.
referitor
la
spermă;
seminal.
2.
cordon
~
=
ansamblu
de
vase
format
din
canalul
deferent,
arterele
și
venele
testiculului.
acrozom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrosome)
1.
extremitatea
anterioară
a
spermatozoidului.
ambră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambre)
1.
substanță
cu
miros
de
mosc,
în
intestinul
unei
specii
de
cașalot;
spermaceti.
2.
chihlimbar.
amfisarc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphisarque)
1.
bacă
indehiscentă
multispermă,
cu
pericarpul
consistent,
fructul
baobabului.
androgoniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. androgonium)
1.
stadiu
inițial
în
formarea
celulelor
spermatice,
la
plante.
animalcul
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (fr. animalcule)
1.
(biol.)
vietate
extrem
de
mică,
observabilă
numai
la
microscop;
animal
microscopic.
2.
~
spermatic
=
spermatozoid.
3.
(var.)
animalicul.
animalculism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. animalculisme)
1.
(biol.)
teorie
învechită
conform
căreia
embrionul
preexistă
în
spermatozoid,
ovulul
feminin
fiind
folosit
pentru
a-l
hrăni;
preformism.
2.
(var.)
animaliculism.