Dictionar

tuf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuf)

1. rocă poroasă, ușoară, formată prin cimentarea cenușilor vulcanice.
 

pămătuf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (slav. pometuhu)

1. mănunchi făcut din fire de păr, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări (servind la bărbierit, la stropit, ca aprinzător et cetera).
 

tufăniță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (tufănică, prin schimbare de sufix)

1. (bot.) crizantemă cu flori mici; tufănică (Chrysanthemum indicum).
 

tufiș; fruticet

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fruticetum; dumetum; virgultum
2. FR taillis; hallier; fourré; broussaille; brousse; buisson
3. EN thicket; coppice; brushwood; shrublet; shrubbery
4. DE Dickicht; Gebüsch; Gesträuch
5. RU кустaрниковaя зaросль; кустaрник
6. HU cserjes, bozót, bokros hely, csalit
 

tufit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuffite, germ. Tuffit)

1. rocă sedimentară din material detritic și cenușă vulcanică.
 

tufoaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (tufă + -oaică)

1. femeie care a născut fără a fi măritată.
 

tufucos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (din tufos)

1. (despre păr, barbă etc.) cu păr mult și des; stufos, tufos.
 

arbuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)

1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.
2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.
 

argilolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argilolit)

1. tuf vulcanic din riolite și din porfire conținând cuarț.
 

aspergiliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspergilliforme)

1. (bot.) în formă de pămătuf.
 

boschet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bosquet, it. boschetto)

1. tufiș din arbuști (plantați).
 

chaparral

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. chaparral)

1. asociație vegetală de tip mediteranean formată din tufișuri xerofile spinoase, închircite, în preriile din California și Mexic.
 

clavar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. clavaire, lat. clavaria)

1. (micologie) specie de ciupercă comestibilă, pe copaci, sub formă de tufe galbene sau albicioase; bureți.