acalefă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. fr. acalèphe)
Etimologie: (cf. fr. acalèphe)
1. (zool.) numele savant al urzicii de mare, numită așa din cauza mâncărimii pe care o provoacă la atingere.
1. (zool.) numele savant al urzicii de mare, numită așa din cauza mâncărimii pe care o provoacă la atingere.
măritare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (mărita)
Etimologie: (mărita)
1. (despre femei) faptul de a (se) mărita; unirea legitimă a unui cuplu; căsătorie, măritat, măritiș.
2. (reg.) (expr.) ~a urzicilor = înflorire și maturizare a urzicilor, după care nu mai sunt bune de mâncat.
3. (antonime) divorț, ruptură, separare.
urticație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. urtication)
Etimologie: (fr. urtication)
1. flagelație cu urzici; urzicare, (var.) urticațiune.
urzicare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (urzica)
Etimologie: (urzica)
1. acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei; urzicat.
2. producere a unei usturimi dureroase (și a unei bășicări) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ori animale urticante.
3. (fig.) critică usturătoare, satirizare.
Veronica urticifolia
Parte de vorbire: nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
1. (bot.) plantă mică cu flori liliachii care crește în zonele muntoase din Europa Occidentală și din sudul Europei; frunzele sale triunghiulare, dințate, amintesc de cele ale urzicii, de unde și numele.
2. (sinonim) Veronica latifolia.