Dictionar

acromat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
 

contrarevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-révolution)

1. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat.
 

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
 

cronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronicus)

1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată.
2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat.
 

exclus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (exclude)

1. adj. înlăturat, eliminat, dat afară.
2. adv. inadmisibil.
 

fatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fatal, lat. fatalis)

1. care aduce nenorocire, moarte; funest.
2. nefericit, nenorocit.
3. care nu poate fi înlăturat.