Dictionar

colecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collection, lat. collectio)

1. serie de obiecte de același fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate și dispuse sistematic.
2. culegere (de opere literare și științifice).
3. totalitatea publicațiilor unor biblioteci.
4. puroi colectat într-un țesut bolnav.
 

comparat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparé)

1. (despre discipline științifice) care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparație; comparativ.
 

erudit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. érudit, lat. eruditus)

1. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant.
2. (despre opere științifice) care dovedește erudiție.
 

specula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spéculer, lat. speculari)

1. tr. a face speculă.
2. a înșela (pe cineva).
3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
4. a face tranzacții de valori.
5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.
6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.
 

elementaricesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (elementar + -icesc)

1. care este de bază; elementar.
2. (despre cărți, manuale etc.) care cuprinde elemente de bază ale unei științe; elementar.
3. (despre discipline științifice) care studiază elementele de bază; elementar.