Dictionar

diluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. diluvium)

1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop.
2. pleistocen.
 

pediluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. pediluvium fr. pédiluve)

1. orice dispozitiv temporar sau permanent destinat spălării picioarelor goale (de exemplu la intrarea în piscine, saune sau zone de tratament termic, talasoterapie); baie de picioare.
 

diluvial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diluvial)

1. care ține de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu; diluvian.
2. (despre ploi) abundent, care seamănă cu potopul.
3. (var.) (rar) deluvial.
 

diluvian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diluvien)

1. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial.
2. s. n. pleistocen.
 

pleistocen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pléistocène)

1. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu.
 

postdiluvian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. postdiluvien)

1. care a avut loc după diluviu, care aparține acestei perioade.
2. (antonim) antediluvian.