Dictionar

dioxid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dioxyde)

1. (chimie) oxid cu doi atomi de oxigen în moleculă; bioxid.
 

dioxid de carbon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT carboneum dioxydatum
2. FR gaz carbonique; anhydre carbonique
3. EN carbon dioxide
4. DE Kohlendioxyd; Kohlenstoffdioxid
5. RU двуокись уrлеродa; уrлекислый raз
6. HU széndioxid
 

bioxid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioxyde)

1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.
2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanțelor organice, de fermentație etc.
 

chemotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. chemotrophic)

1. (despre organisme) care obține energie în principal din dioxid de carbon și din alte surse anorganice, precum și din compuși organici, printr-un proces numit chimiosinteză; capabil de chemosinteză.
 

sulfitaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sulfitage)

1. acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitare.
2. tratarea unei substanțe cu dioxid de sulf sau cu una dintre sărurile sale solubile, utilizată în special pentru conservarea produselor alimentare.
 

dioxid de carbon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT carboneum dioxydatum
2. FR gaz carbonique; anhydre carbonique
3. EN carbon dioxide
4. DE Kohlendioxyd; Kohlenstoffdioxid
5. RU двуокись уrлеродa; уrлекислый raз
6. HU széndioxid