falț
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)
1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc.