Dictionar

simetriza

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. symétriser)

1. I. a fi dispus simetric; a forma o simetrie cu un element al unei mulțimi.
2. II. a dispune după o simetrie.
3. (electricitate) a îndepărta componenta continuă a unui semnal electric.
 

simetrizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. symétrisable)

1. (matematică) care poate fi simetrizat, poate fi făcut simetric.
2. (matematică) pentru care există un element simetric (opus în raport cu adunarea și invers în raport cu înmulțirea).
 

simetrizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (simetriza, cf. fr. symétrisation)

1. acțiunea de a simetriza, de a aranja cu simetrie, de a stabili de simetrii, de a face elementele (unei mulțimi) să corespundă mai mult sau mai puțin regulat față de o axă etc.
 

bazooka

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. bazooka)

1. aruncător portativ de grenade antitanc.
2. (telec.) transformator de simetrizare.
 

mamoplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mammoplastie)

1. refacere chirurgicală a unui sân distrus sau diform.
2. operație chirurgicală care are ca scop creșterea, micșorarea, simetrizarea sau crearea unui sân.
 

simetrizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (simetriza, cf. fr. symétrisation)

1. acțiunea de a simetriza, de a aranja cu simetrie, de a stabili de simetrii, de a face elementele (unei mulțimi) să corespundă mai mult sau mai puțin regulat față de o axă etc.
 

simetrizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. symétrisable)

1. (matematică) care poate fi simetrizat, poate fi făcut simetric.
2. (matematică) pentru care există un element simetric (opus în raport cu adunarea și invers în raport cu înmulțirea).
 

simetrizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. symétriseur)

1. (radio, TV) dispozitiv adaptat la o antenă de televiziune sau cu modulație de frecvență și care face posibilă simetrizarea geometrică și electrică.