Dictionar

troliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. treuil)

1. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic.
 

autotroliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +troliu)

1. troliu montat pe o mașină.
 

autotroliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +troliu)

1. troliu montat pe o mașină.
 

cabestan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabestan)

1. troliu cu ax de rotație vertical pentru deplasarea pe distanțe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive.
2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operației de înregistrare sau redare a sunetelor.
 

draglină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dragline)

1. echipament de lucru pentru săpat și încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braț lung și ușor, acționată de un troliu.
 

granic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kranich)

1. macara pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu.
 

schider

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Skidder)

1. troliu mecanic cu cabluri, în exploatările forestiere pentru scoaterea trunchiurilor de arbori din parchetul de exploatare.
 

trenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traînage)

1. transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfășoară pe un troliu.
2. perturbație în funcționarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părților în mișcare pe imaginea de televiziune.