Dictionar

nearticulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inarticulatus
2. FR inarticulé
3. EN inarticulate; non jointed
4. DE ungegliedert
5. RU несочлененный; нерaздельный; без члеников
6. HU tagolatlan, ízeletlen
 

nearticulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + articulat)

1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar.
2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât).
3. care nu este format din articulații.
4. (bot.) fără noduri.
 

inarticulat

Parte de vorbire:  adj., s.n.pl.  
Etimologie: (fr. inarticulé/s/)

1. adj. care nu este articulat, care se pronunță fără claritate; nearticulat.
2. (fig.) a cărui formă este imprecisă, neclară.
3. (anat.) care este dintr-o singură bucată, care nu are nicio articulație.
4. s.n.pl. subclasă de brahiopode primitive.
 

lingulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lingula)

1. brahiopod nearticulat cu cochilie mică, ovală sau alungită, care trăiește pe fundul oceanelor.
2. structură anatomică în formă de limbă mică.
 

tentacul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tentacule, lat. tentaculum)

1. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare.
 

sughițeală

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (sughița + -eală)

1. mișcare convulsivă a diafragmei ce se face cu un fel de sunet nearticulat; sughiț.
2. suită sau criză de sughițuri.