OK
X
adăposta
Parte de vorbire:
vb. intr. (învechit)
Etimologie: (adăpost)
1.
a
(se)
pune
într-un
loc
ferit;
a
se
adăposti.
adăpostitură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)
1.
loc
sau
construcție
menită
să
apere
de
intemperii
sau
de
primejdii;
adăpost.
2.
(var.)
adăpostură.
acropolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)
1.
cetățuie
înăuntrul
orașelor
antice
grecești,
pe
o
înălțime
și
adăpostind
palate,
temple.
acvariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)
1.
vas,
bazin
în
care
se
țin
animale
și
plante
acvatice.
2.
sală,
clădire
care
îl
adăpostește.
3.
instituție
științifică
specializată
în
studiul
animalelor
acvatice.
azil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)
1.
instituție
cu
caracter
filantropic
pentru
copii,
bătrâni,
invalizi.
2.
loc
de
refugiu
inviolabil;
adăpost.
3.
drept
de
~
=
drept
de
inviolabilitate
acordat
de
către
un
stat
unei
persoane
străine
persecutate
în
țara
sa
din
motive
politice.
bibliotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1.
colecție
de
cărți,
manuscrise,
publicații
periodice
etc.,
aranjate
și
clasate
într-o
anumită
ordine;
instituție,
local
care
o
adăpostește.
2.
mobilă,
raft,
dulap
pentru
păstrarea
cărților.
3.
nume
dat
unor
colecții
de
tipărituri,
identice
ca
aspect,
care
tratează
teme
dintr-un
domeniu
oarecare.
4.
colecție
de
programe
într-o
unitate
de
informatică.
bivuac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bivouac)
1.
cantonament
de
trupe
(în
corturi)
în
afara
localităților.
2.
adăpost
pentru
noapte
făcut
de
alpiniști
sau
turiști.
buncăr
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bunker)
1.
siloz
în
care
se
înmagazinează
cărbuni,
minereuri
etc.
2.
compartiment
în
care
se
înmagazinează
combustibilul,
pe
o
navă.
3.
pâlnie
de
alimentare
cu
cărbuni
a
locomotivelor.
4.
adăpost
blindat,
cazemată.