OK
X
efectua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. effectuer, lat. effectuare)
1.
a
face,
a
realiza,
a
înfăptui;
a
îndeplini,
a
executa.
efectual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)
1.
(despre
ceva
neînsuflețit
sau
abstract)
capabil
să
producă
un
rezultat
dorit
sau
intenționat;
efectiv.
2.
în
legătură
cu
efectuarea;
realizabil.
efectuare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. efectua)
1.
acțiunea
de
a
efectua
și
rezultatul
ei;
înfăptuire,
săvârșire,
realizare,
îndeplinire,
executare.
2.
(var.)
efectuire.
efectuat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. efectua)
1.
care
este
realizat,
înfăptuit,
îndeplinit,
executat.
2.
(înv.)
efectuit,
efeptuit.
abstractiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (abstract + -iza)
1.
tr.,
intr.
a
efectua
o
abstractizare.
abstrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1.
tr.
a
efectua
o
abstractizare.
2.
refl.
a
se
izola
de
realitatea
înconjurătoare.
acalculie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acalculie)
1.
incapacitatea
de
a
utiliza
cifrele,
de
a
efectua
calcule.
actuarial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actuariel)
1.
efectuat
de
actuar
(specialist
în
statistică
și
probabilități
aplicate
operațiunilor
de
asigurări
și
finanțare).
2.
care
are
legătură
cu
actuarii
și
profesia
lor.
3.
se
referă
la
metodele
matematice
utilizate
de
actuari.
actuariat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actuariat)
1.
totalitatea
operațiilor
și
calculelor
efectuate
de
un
actuar.
acumetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acoumétrie)
1.
(med.)
metodă
de
evaluare
a
acuității
auditive
cu
ajutorul
acumetrului,
folosită
pentru
a
diagnostica
și
a
distinge
rapid
tipul
de
surditate
pe
care
îl
are
pacientul,
înainte
de
a
efectua
un
examen
audiometric
mai
aprofundat;
audiometrie.