Dictionar

gemelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gémellaire)

1. referitor la gemeni.
 

GEMELI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. gemellus „geamăn”)

1. „gemeni, geminat”.
 

GEMELI-, GEMELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. gémelli-, gémello-, cf. lat. gemellus)

1. „geamăn, geminat”.
 

gemelipară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gémellipare)

1. (femeie) care a născut gemeni.
 

gemelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gémellité)

1. situația pe care o prezintă gemenii.
 

GEMELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. gemellus „geamăn”)

1. „gemeni”.
 

bivitelin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bivitellin)

1. (despre gemeni) care provine din două ovule fecundate separat; biovular.
 

cvadrigemelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrigémellaire)

1. referitor la o sarcină a unei femei care așteaptă patru gemeni (cvadrupleți).
 

cvadruplet

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (fr. quadruplet)

1. I. unul dintr-un grup de patru exemplare de același fel.
2. (mat.) mulțime ordonată având patru elemente.
3. II. fiecare dintre cei patru gemeni (cvadrigemeni); cvadruplu.
 

cvintuplu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quintuple, lat. quintuplex)

1. adj.
2. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci.
 

dioscuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dioscures)

1. pl. (mit.) supranumele a două divinități străvechi (Castor și Polux), frați gemeni, patroni ai tineretului și ai exercițiilor fizice.
 

diplopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplopage)

1. monstru dublu, constituit prin unirea a doi gemeni egal dezvoltați, cu unul sau mai multe organe vitale.