OK
X
materialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. matérialité, germ. Materialität)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
material,
obiectiv;
natura
materială
a
ceva.
imaterialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immatérialité)
1.
calitate
a
ceea
ce
este
imaterial.
corporalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corporalité)
1.
însușirea
de
a
fi
corporal,
materialitate.
realitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität)
1.
(fil.)
existența
efectivă,
obiectivă;
posibilitate
înfăptuită.
2.
(fil.)
ceea
ce
există
independent
de
subiect,
care
nu
este
produsul
gândirii.
3.
aspect
fizic
(al
lucrurilor);
materialitate.
4.
ceea
ce
există
efectiv,
obiectiv;
fapt,
lucru
real.
5.
manifestare
concretă,
conținut
(al
unui
proces,
al
unui
eveniment).
6.
caracter
stabilit
sau
întemeiat
al
ceea
ce
constituie
o
acuzație,
o
ipoteză.
7.
caracter
non-fictiv
al
unui
personaj,
al
unei
povești;
autenticitate.
8.
asemănare
exactă
cu
modelul;
realism.
9.
mediul
concret
și
material
al
omului.
10.
suma
evenimentelor
sociale
care
constituie
situația
în
care
se
află
o
persoană;
existență,
viață.
11.
(prin
ext.)
ceea
ce
este
considerat
ca
adevărat.
12.
(loc.
adv.)
în
~
=
de
fapt,
efectiv,
în
adevăr.