clismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klysma, ngr. klysma)

1. spălătură intestinală prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu un irigator.

-CLIZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. klysis „spălare, spălătură”)

1. „spălare, spălătură”.

enterocliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. entéroclyse)

1. (med.) spălătură intestinală efectuată cu o sondă anală introdusă profund.

lavaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lavage)

1. acțiunea de a spăla (ceva sau pe cineva); spălare, spălătură.
2. (med.) curățarea unui organ prin irigare.
3. (metal.) operație care constă în spălarea minereului pentru a îndepărta partea pământoasă și pietroasă.
4. (fig.) acțiune de reabilitare a cuiva.
5. (var.) (înv.) lavagiu.

rectocliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rectoclyse)

1. (med.) clismă în scopul rehidratării; livrarea de lichide prin rect; spălătură rectală; proctocliză.

spălare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (spăla)

1. acțiunea de a (se) spăla și rezultatul ei; spălat, spălătură.
2. eliberarea unui obiect, a unei suprafețe etc. de murdărie, grăsimi, substanțe străine, folosind în principal apă sau alte lichide și detergenți.
3. (psiho.) ~ a creierului = tratament prin care, prin proceduri de constrângere fizică și psihologică, se încearcă schimbarea radicală a convingerilor (în special politice) ale unei persoane.
4. (med.) tehnică diagnostică și terapeutică constând în introducerea unui lichid într-o cavitate corporală.