Dictionar

acologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acologie)

1. cunoaștere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
 

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.
 

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
 

ambreior

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrayeur)

1. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legătura anumitor părți ale discursului.
 

antibotulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antibotulinique)

1. (farmacologie) care acționează împotriva botulismului.
 

antipelagros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipellagreux)

1. (med.) califică agenții farmacologici folosiți pentru tratamentul pelagrei, în special vitaminele B1 și PP; care combate pelagra; pelagropreventiv.
 

azer, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. azéri)

1. I. legat de Azerbaidjan, de limba, oamenii și cultura sa; azerbaidjan.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau care este originară de acolo; azerbaidjan.