ambreior

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrayeur)

1. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legătura anumitor părți ale discursului.

enalagă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. enallage)

1. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul.

frază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phrase)

1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare.
2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe.

metalingvistic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. métalinguistique)

1. adj. referitor la metalingvistică.
2. funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular.
3. s. f. disciplină care studiază metalimbajul.

topic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)

1. I. referitor la topică; referitor la un loc sau areal; local.
2. (despre nume) care denumește locuri, localități.
3. care se aplică local, extern, pe porțiunile inflamate.
4. se referă la un medicament care acționează asupra unui punct determinat al corpului.
5. (antic.) (despre o zeitate) care domnește peste un loc și îl protejează.
6. (înv.) care este raportat direct la subiect, la problemă; care este semnificativ.
7. II. medicament care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică.
8. (lingvistică) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
9. III. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
10. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază; parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine.

traducere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (traduce)

1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.
2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman să intervină.
3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.
4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.
5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.
6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.
7. interpretare.
8. (înv.) trăducere.