OK
X
topicaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. topicaliser)
1.
(lingv.)
a
transforma
în
topic
unul
dintre
constituenții
frazei.
dialectologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dialectologie)
1.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
dialectele
și
graiurile
unei
limbi.
2.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
variația
diatopică
a
limbajului.
egalitarism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)
1.
sistem
egalitar,
doctrină
politică
care
susține
egalitatea
cetățenilor
în
chestiuni
politice,
economice
și/sau
sociale,
în
funcție
de
context.
2.
concepție
socială
utopică
care
preconizează
împărțirea
egală
a
bunurilor,
indiferent
de
aportul
individual
la
producerea
lor,
nivelarea,
egalizarea
retribuirii
muncii,
a
trebuințelor
și
consumului
personal
al
membrilor
societății.
3.
(antonim)
antiegalitarism.
falangă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)
1.
formație
de
soldați
spartani
sau
macedoneni
pedestri,
cu
lănci
lungi,
care
atacau
în
rânduri
compacte;
(p.
ext.)
corp
de
soldați,
trupă,
armată.
2.
(fig.)
grup
de
oameni
strâns
uniți,
care
luptă
pentru
o
cauză
comună.
3.
(în
doctrina
socială
utopică
a
lui
Fourier)
celulă
de
bază
a
viitoarei
orânduiri
sociale,
care
avea
să
efectueze
diferite
munci.
4.
grupare
politică
fascistă
(din
Spania).
5.
fiecare
dintre
oasele
care
formează
scheletul
degetelor.
fourierism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fouriérisme)
1.
doctrină
socialist-utopică
franceză
din
prima
jumătate
a
sec.
XIX,
care
preconiza
crearea
societății
prin
propagarea
pașnică
a
ideilor
cu
privire
la
noua
formă
de
organizare
a
producției
sociale;
falansterianism.
izolant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. isolant)
1.
adj.,
s.
m.
(material)
cu
ajutorul
căruia
se
poate
realiza
o
izolare
electrică,
fonică,
termică,
hidrofugă
etc.
2.
adj.
limbă
~ă
=
limbă
lipsită
de
structură
morfologică,
în
care
raporturile
gramaticale
se
exprimă
prin
topică,
prin
intonație
și
prin
numeroase
cuvinte
auxiliare.
saint-simonism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. saint-simonisme)
1.
doctrină
socialist-utopică,
care
considera
că
societatea
viitoare
se
va
întemeia
pe
marea
industrie
planificată,
pe
participarea
la
muncă
a
tuturor
membrilor
societății
și
pe
repartiția
după
muncă,
cu
păstrarea
totuși
a
proprietății
private
și
a
claselor.