OK
X
hipertelic (nume)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
hypertelicus
2.
FR
superflu
3.
EN
superfluous
4.
DE
überflüssig
5.
RU
излиший
6.
HU
felesleges
(név)
ablativ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
caz
al
declinării,
specific
anumitor
limbi,
care
exprimă
punctul
de
plecare,
instrumentul,
asocierea,
cauza
etc.
2.
~
absolut
=
construcție
sintactică
în
latină
sau
greacă
cu
rol
de
propoziție
circumstanțială,
dintr-un
substantiv
(sau
pronume)
și
un
participiu
în
ablativ.
gentiliciu
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. gentilicius, fr. gentilice)
1.
adj.,
s.
n.
(nume)
de
familie,
de
neam,
care
se
intercala
între
prenume
și
poreclă,
constituind
semnul
cetățeniei
romane.
2.
adj.
care
aparține
gintei
romane.
matronimic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (it. matronimico)
1.
(nume)
care
derivă
din
numele
mamei;
matronim.
patronimic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. patronymique, lat. patronymicus)
1.
adj.,
s.
n.
(ant.)
(nume)
comun
tuturor
descendenților
aceluiași
strămoș
(ilustru).
2.
s.
n.
patronim.
topic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. s.f.
Etimologie: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)
1.
I.
referitor
la
topică;
referitor
la
un
loc
sau
areal;
local.
2.
(despre
nume)
care
denumește
locuri,
localități.
3.
care
se
aplică
local,
extern,
pe
porțiunile
inflamate.
4.
se
referă
la
un
medicament
care
acționează
asupra
unui
punct
determinat
al
corpului.
5.
(antic.)
(despre
o
zeitate)
care
domnește
peste
un
loc
și
îl
protejează.
6.
(înv.)
care
este
raportat
direct
la
subiect,
la
problemă;
care
este
semnificativ.
7.
II.
medicament
care
modifică
local
pielea
sau
mucoasele
pe
care
se
aplică.
8.
(lingvistică)
subiect
al
discursului
definit
ca
„cel
despre
care
se
spune
ceva”.
9.
III.
(în
retorica
antică)
studiul
procedeelor
și
al
mijloacelor
de
argumentare
generale,
comune
pentru
expunerea
unei
teme.
10.
ordinea
cuvintelor
în
propoziție
și
a
propozițiilor
în
frază;
parte
a
sintaxei
sau
a
stilisticii
care
studiază
această
ordine.