CELUL(O)-, CELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cellul/o/-, cello-, cf. lat. cellula „cămăruţă”)

1. „celuloză”.

-CIT, -CITĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kytos „cavitate, obiect scobit, celulă”)

1. „celulă, cavitate”.

CITO-, -cit(ă)

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. cyto-, -cyte, cf. gr. kytos)

1. „celulă”.

NAUT(O)-, -naut

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. naut/o/-, -naute, lat. nauta, gr. nautes „marinar”)

1. „cel care conduce (sau călătorește cu) o navă, care plutește, navigator”.

PROTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. protos „primul, cel dintâi”)

1. „cel dintâi, anterior, primul, preistoric, primitiv, inițial”.

topic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)

1. I. referitor la topică; referitor la un loc sau areal; local.
2. (despre nume) care denumește locuri, localități.
3. care se aplică local, extern, pe porțiunile inflamate.
4. se referă la un medicament care acționează asupra unui punct determinat al corpului.
5. (antic.) (despre o zeitate) care domnește peste un loc și îl protejează.
6. (înv.) care este raportat direct la subiect, la problemă; care este semnificativ.
7. II. medicament care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică.
8. (lingvistică) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
9. III. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
10. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază; parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine.